Egiptul antic (3100 î.e.n.)

            Istoria Egiptului Antic începe odată cu unificarea Egiptului de sus cu Egiptul de jos de către regele Narmer, care devine astfel primul faraon şi fondatorul primei dinastii egiptene, în jurul anului 3100 î.e.n. Egiptul Antic a fost un stat cu o cultură vastă şi o spiritualitate desăvârşită, unde s-au dezvoltat puternic domenii precum arhitectura, medicina, matematica, astronomia, astrologia, literatura (crearea scrierii hieroglifice şi hieratice). După unii, aici a fost inventat chiar şi curentul electric şi becul electric, care apare de mai multe ori în basoreliefurile din Tempul lui Hathor. Dacă aceste obiecte ar fi fost într-adevăr nişte becuri pe bază de electricitate, ar fi precedat becul lui Edison cu mai bine de patru milenii. Cultura egipteană a captat intresul celorlalte popoare atât prin măiestria structurii arhitecturale a monumentelor piramidale, cât şi prin cunoştinţele lor vaste în cele mai variate domenii. Aici s-au instruit unele dintre cele mai semnificative persomalităţi antice precum Thales, Pitagora, Herodot, Platon, Solon, Licurg, Plutarh, etc.

            Becurile de la Dendera - Conform unor teorii, egiptenii ar fi avut cunoştinţe despre electricitate, iar obiectele ilustrate în templul lui Hathor, ar fi fost destinate iluminării. Alte teorii se opun acestora şi le decretează ca fiind nefondate. De observat este însă, şarpele din interiorul acestui presupus bec, care este un simbol arhaic al energiei şi vieţii, întâlnit frecvent la egipteni (uraeus). Suportul pe care este sprijinit obiectul, este interpretat de egiptologi, ca fiind coloana vertebrală a lui Osiris, completată de braţele umane întinse spre şarpe. Una dintre teorii afirmă că acest obiect ar fi un dispozitiv veritabil, destinat iluminării, pe când cealaltă teorie, presupune interpretarea imaginii strict din perspective religioase. O altă teorie face referire la marea piramidă din Gizeh. Aceasta detaliază modul în care egiptenii eliberau în interiorul piremidei o soluţie diluată de acid clorhidric printr-un tunel, şi prin altul zinc hidratat, substanţe care se întâlneau într-o cameră centrală producând hidrogen. Hidrogenul era mai apoi folosit pentru a produce energie electrică care urma să fie canalizată în cosmos printr-un mic orificiu al piremidei.

Imagin cu becurile din templul lui Hathor

            La egipteni, faraonul era cea mai înaltă funcţie şi reprezenta atât cea mai înaltă autoritate politică, cât şi religioasă. Faraonul este reprezentantul zeilor şi mediatorul principal dintre acestia şi oamenii de rând. Era apărat de însuşi zeul suprem al panteonului, Horus, şi uneori era chiar confundat cu acesta. În aceste condiţii, mormântul unui faraon, trebuia să fie un monument cu o structură arhitecturală grandioasă - piramidele.

            Piramida lui Keops - Este cea mai mare piramidă ridicată vreodată. Potrivit lui Herodot, construirea ei a durat peste 20 de ani, la care au lucrat peste 100.000 de oameni. Are înălţimea de 150 de metri şi ocupă o suprafaţă de aproximativ cinci hectare. A fost construită din 2.300.000 de blocuri de piatră, acoperite cu plăci de calcar şlefuit, care o făcea să strălucească în lumina soarelui. Fiecare bloc de piatră cântărea cam 2,5 tone. Alături de ea se află o piramidă mai mică, ridicată pentru soţia sa. Piramida lui Kefren are înălţimea de 136,5 metri, iar cea a lui Mikerinos este cea mai mică dintre cele trei, cu o înălţime de doar 66 de metri. Deşi au fost dezvoltate mai multe teorii cu privire la aşezarea blocurilor de piatră, nici în ziua de astăzi nu se ştie cu exactitate metoda egiptenilor. Pozitia celor trei piramide corespunde cu o precizie remarcabila pozitiei celor trei stele care compun asa-numita “Centura a lui Orion”  din cadrul constelatiei Orion, o constelatie de mare semnificatie pentru egiptenii antici.

Piramidele din Giza si constelatia Orion

            Toţi egiptenii făceau tot ce le stătea în putere pentru a-şi feri trupul de degradare după moarte. Soluţia era îmbălsămarea, şi mumificarea, care a devenit un proces foarte important pentru ei. Mumificarea era o operaţiune foarte complicată. Se extrăgea creierul cu un cârlig, apoi organele interne, care erau puse în nişte vase numite conope. După aceea, corpul era tratat cu natron timpde 70 de zile, apoi era spălat şi înfăşurat în benzi de in şi pus într-un coşciug de lemn. Coşciugul era pus apoi într-un sarcofag de aur şi dus în camera mortuară. Pereţii camerei erau pictaţi cu momente din viaţa faraonului, iar în cameră erau aduse obiecte pe care le folosea faraonul, bogaţii şi chiar mâncare şi băutură. Camera mai conţinea şi o serie de texte prin care persoana decedată era sfătuită cum să ajungă mai uşor la zeul Ra. Aceste texte sunt cunoscute sub numele de TextelePiramidelor, Textele Sarcofagelor şi Cartea Morţilor. Piramidele erau pline cu capcane de toate felurile şi cu tumeluri labirintice derutante, iar camera mortuară era cât se poate de ascunsă, de aceea ca să intrii într-o astfel de încăpere este foarte greu. De asemenea pentru a ţine hoţii de morminte la distanţă, preoţii egipteni inscripţionau pereţii camerei cu blesteme pentru oricine încerca să pună mâna pe comoară...(de ex. "As for all men who shall enter this my tomb... impure... there will be judgment... an end shall be made for him... I shall seize his neck like a bird... I shall cast the fear of myself into him" sau "Cursed be those who disturb the rest of a Pharaoh. They that shall break the seal of this tomb shall meet death by a disease that no doctor can diagnose." Un astfel de blestem s-a adeverit, aparent, la descoperirea celebrului mormânt al lui Tutankhamon, din Valea Regilor, în noiembrie 1922, de către Howard Carter şi aristocratul George Herbert, finanţatorul operaţiunii. Când cei doi au coborât în mormânt, George, a fost înţepat de un ţânţar, iar mai târziu când se rădea, si-a tăiat buba cu lama, în mod accidental. Întepătura s-a infectat şi i-a provocat decesul la foarte scurt timp (aprilie 1923). Inainte de asta canarul lui a fost muşcat şi înghiţit de un şarpe în ziua în care mormântul a fost deschis. Apoi alţi zeci de oameni ar fi murit în pe parcursul a 20 de ani, din cauza blestemului faraonului… O altă posibilă adeverire ar fi putut fi în cazul lui Sir Bruce Ingham, un prieten de-al lui Carter. Acesta a primit un prespapier confecţionat dintr-o mână mumificată, care avea o brăţară pe care era inscripţionat următorul blestem: "Cursed be he who moves my body. To him shall come fire, water and pestilence." La scurt timp dupa primirea cadoului, i-a luat foc casa, iar după ce a reconstruit-o  i-a fost inundată…

            Sfinxul din Gizeh - Este cel mai vechi monument sculptat. Conform unor teorii, acesta datează încă din Mezolitic 7000 - 5000 i.e.n, interval în care într-adevăr, triburile ce au dat naştere civilizaţiei egiptene s-au orientat spre Valea Nilului. Altele teorii afirmăca a fost ridicat de către faraonul Khaf-Ra, unul dintre fii lui Keops, în jurul anul 2500 î.e.n. Sfixul servea ca o statuie cu rol de pază pentru marea piramidă a tatălui său. Sfinxul a fost erodat şi înnisipat de lungul timpului, dar a fost restaurat în 1400 î.e.n. de către regele Thutmose III, căruia i-ar fi vorbit în somn şi l-ar fi îndemnat să facă acest lucru.

Sfinxul din Giza

Zei din panteonul egiptean

Isis - Zeiţa vieţii, indentificată cu luna de pe cer. Isis este sora şi soţia lui Osiris

Osiris - Este zeul vieţii de apoi si al morţilor, indentificat cu constelaţia Orion, vizibilă astăzi în luna noiembrie. Un mit spune că Osiris a fost omorât de fratele său Seth şi tăiat în paisprezece bucăţi, fiind apoi înviat de Isis, cea care îi era şi soră şi soţie. Împreună îl zămislesc pe Ra care devine adversarul lui Seth.

Ra (în perioada dinastică târzie Horus) - Soarele era foarte inportant pentru egipteni, pentru că oferea lumină, căldură şi întreţinea viaţa. Astfel, acesta a devenit “ochiul zeului Ra”. Ra era zeul soarelui şi zeu suprem, care navighează pe bolta cerului în corabia înserării şi cea a dimineţii. Acesta este responsabil pentru menţinerea soarelui pe cursul lui zilnic, în fiecare noapte luptăndu-se cu un şarpe demonic trimis de zeul Seth, care era personificarea haosului şi întunericului. Acest şarpe antic numit Apep (în greacă Apophis), reuşea câteodată să-l răpună pe Ra, înghiţindu-i barca si cauzând eclipsele solare. Dar zeul-soare îi despica într-un final pântecul, permiţând bărcii solare să scape. Centrul religios al cultului lui Ra, a fost oraşul Heliopolis (“Oraşul Soarelui”) unde Seth a fost judecat pentru fapta sa de a-şi omorî fratele şi exilat în deşert.

Seth - Zeu malefic, stăpân al deşertului şi sursă a furtunilor violente. Este înfăţişat cu trup de ogar, coada despicatăsi botul alungit.

Hapi/Ipi - Curenţii Nilului aduceau sedimente, iar solul de lândă el era foarte fertil; în felul acesta egiptenii aveau recolte bogate. Aceştia îi erau recunoscători Nilului, aşa că l-au transformat într-un zeu – zeul Nilului.

Hator - zeiţa urii/răzbunării, iubirii, maternităţii, frumuseţii, muzicii, bucuriei şi a fertilităţii. Este soţa lui Ra. A fost adorată iniţial sub forma unei bovine, apoi ca o femeie cu cap de vacă, iar în final este înfăţişată sub forma unei femei cu doua coarne între care ţine discul solar.

Sobek - este zeul-crocodil, adorat ca fiind stăpânul apelor, cel care irigă şi fertilizează câmpurile, puternic venerat în Crocodilopolis. Templele dedicate lui conţineau piscine cu crocodili sacri, unde erau hrăniţi cu cele mai bune bucăţi de carne, devenind destul de domestici. După ce mureau erau mumificaţi şi îngropaţi în nişte cimitire speciale pentru animale.

Anubis - Conducea spiritul după moarte înspre Duat (lumea de dincolo), spre a fi cântărit pentru a se stabili dacă a facut fapte rele sau bune într-un ritual numit psychostasia (ritual întâlnit frecvent în textele funerare egiptene – Cărţile Morţilor). Este de asemenea inventatorul îmbălsămării, mumificării şi paznic al mormintelor. Imaginea lui este asociată cu cea a unui şacal, datorită caracterului necrofag al acestui animal.

Imhotep - Zeul medicinii. După descoperirile argeologice de la piramida lui Zoser, faraon din a treia dinastie, s-a stabilit că Imhotep a existat într-adevăr. Era un mare erudit ce deţinea cunoştinţe vaste în domenii precum medicina, arhitectura, fiind un mare preot la Heliopolis, unde se oficia cultul soarelui. Era vizir al Egiptului de Sud şi vicerege al Egiptului de Nord. Piramida lui Zoser, a fost prima piramidă construidă vreodată în Egipt în anul 2600 i.e.n, de către Imhotep şi serveşte ca mormânt pentru faraonul Djoser. Se spunea despre el că putea transforma pământul nefertil în pământ fertil, femeile sterpe în femei capabile de a avea copii, şi albiile secate în fluvii. La 2000 de la moartea sa a fost ridicat la rangul de zeu.

Zeii egipteni in ordinea in care au fost prezentati